Să luăm câteva exemple. Dacă respecţi procedura şi mergi la medicul de familie, în cea mai mare parte a cazurilor, după o aşteptare doborâtoare, primeşti o hârtie – un bilet de trimitere către un specialist. Prima problemă prezentă este faptul că medicina primară este defapt inexistentă, în marea majoritate a cazurilor pacientul aflându-se în imposibilitatea de a găsi rezolvare la medicul de familie. Astfel, suntem privaţi cu toţii de partea puţin costisitoare şi eficientă a medicinei şi vrem, nu vrem, pornim pe drumul către costuri mai mari – financiare, fizice şi emoţionale.
Dacă ajungi la un specialist din ambulator, adică din policlinică, cozile sunt similare, iar timpul acordat ţie este de maxim 15-20 de minute – adică insuficient pentru a se construi o relaţie medic-pacient şi pentru a avea loc un act medical complet. Dacă specialistul activează în spital şi avem nevoie de spitalizare sau de intervenţii chirurgicale, lucrurile nu stau mai bine, în special din punct de vedere al atitudinii şi abordării pacientului de către cadrele medicale, de cele mai multe ori insuficiente.
Niciodată pacientul nu este inclus în procesul medical, nu i se explică ce i se face, şi astfel, chiar dacă problema medicală îl afectează strict pe el, este aproape exclus din procesul de rezolvare al acesteia. O informare corectă a pacientului ar face ca acesta să se simtă alături de medic – minte, trup si suflet – în procesul de soluţionare al problemelor sale.
Să presupunem că totul decurge bine şi ajungem la momentul externării, când primim o scrisoare medicală care include diagnosticul, rezultatele investigaţiilor, rezultatele manevrelor medicale aplicate şi câteva sugestii. Sugestiile reprezintă cheia, însă deobicei doar tratamentul este respectat, recomandăriile fiind ignorate. De ce? Pentru că aceste sugestii sună aşa: „Respectă regim igieno dietetic”, „Mişcare fizică moderată”, „Scădere în greutate”, etc.. In mod normal, în această etapă este necesară din nou intervenţia medicului de familie, care trebuie să preia pacientul şi să-l ghideze în a pune în practică aceste recomandări. Din păcate însă, din cauza volumului mare de pacienţi şi nu numai, acest lucru nu se întâmplă.
Aşadar, ajungem în situaţia: „Operaţie reusită, pacient mort”…
În România nu există integrarea actului medical, trasabilitatea corectă şi firească între medicul de familie, specialist şi spital. Nu există o singură persoană care să integreze şi să ţină sub control cazul medical al pacientului, iar acestuia îi sunt oferite doar bucăţi de sănătate, fiind obligat să-şi facă singur managementul stării de sănătate, după posibilităţi. Acesta reprezintă unul dintre motivele pentru care suntem cel mai bolnav popor din Europa, cu cea mai mică speranţă de viaţă.
Soluţia constă în #MedicinaStiluluiDeViaţă care poate „imbrăca” orice specialitate clinică sau chirurgicală, se poate ocupa de pacient „cap-coadă” şi poate integra toate specialităţile de care acesta are nevoie în rezolvarea problemelor de sănătate. Concret, nu mai suntem nevoiţi să cautăm medici sau soluţii medicale pe internet, sau în vecini, ci beneficiem de doctori care cunosc istoricul nostru medical şi se ocupa de nutriţia, postura, mişcarea şi starea noastră emoţională.
