Sindromul metabolic, denumit de specialişti şi Sindromul X sau „ucigaşul tăcut”, este una dintre cele mai serioase afecţiuni cu care se confruntă astăzi pacienţii din ţările moderne. Pericolul este dat de faptul că, deşi nu se manifestă fizic şi este foarte greu de detectat fără ajutorul unui specialist, Sindromul X creşte simţitor riscul pacientului de deces prin boli coronariene.
Sindromul metabolic reprezintă o dereglare complexă a întregului metabolism, definită prin toleranţă scazută la glucoză, dislipidemie, hipertensiune arterială, obezitate şi hiperinsulinemie. Este o afecţiune complicată, pentru că pacientul nu îşi dă seama singur că are această boală şi, tocmai din acest motiv, nici nu ia vreo măsură de protecţie sau de tratament, consecinţele fiind de multe ori grave.
Cum ne putem da seama că suferim de Sindromul X?
Primele simptome pot fi obezitatea şi hipertensiunea arterială, dar numai un specialist va putea pune diagnosticul corect, deoarece aceste date trebuie corelate cu alte simptome ce reies din analize, cum ar fi numărul trigliceridele, creşterea lor se poate datora unui metabolism deficitar.
O serie de analize specifice ar trebui făcute de îndată ce apar primele suspiciuni de boală. Sindromul X metabolic duce la o scădere importantă a duratei vieţii pacienţilor care suferă de acestă afecţiune, ceea ce impune o recunoaştere precoce şi măsuri adecvate urgente, cu atât mai mult cu cât nu doare şi nu dă semne clinice importante.
Odată stabilit diagnosticul, specialistul va lua măsuri urgente şi personalizate de tratament, de la adoptarea unei diete cu puţină sare, dulciuri sau grăsimi şi până la administrarea de medicamente, care trebuie să fie în mod obligatoriu prescrise de către medicul specialist în diabet şi boli metabolice.
Ce putem face dacă am fost diagnosticaţi cu Sindromul X?
Dacă un pacient care are identificaţi aceşti factori de risc nu ia măsuri, are toate şansele să facă prematur infarct de miocard sau accident vascular cerebral şi să îşi piardă viaţa.
Celor care suferă de acest sindrom li se recomandă să îşi supravegheze cu atenţie copiii şi să ia măsuri imediat ce aceştia iau în greutate sau prezintă valori crescute ale parametrilor biochimici menţionaţi mai sus. Creşterea obezităţii infantile a dus la scăderea semnificativă a vârstei de apariţie a infarctului miocardic.
Este o mare greşeală ca aceste modificări să fie tratate separat, cu medicamente. De multe ori, pacienţii primesc un pumn de medicamente: pentru scăderea colesterolului sau a lipidelor plasmatice, pentru scăderea glicemiei, pentru scăderea acidului uric, în loc ca toate indiciile bolii să fie conectate şi tratate corect.
Deşi ereditatea joacă un rol important în apariţia sindromului, un stil de viaţă sedentar şi o alimentaţie dezechilibrată se numără printre cauzele principale ale apariţiei lui, fapt care explică numărul în creştere al cazurilor confirmate. Asigură-te că ţii sub control aceşti factori şi apelează la un specialist, în cazul în care îţi doreşti un plan de prevenţie personalizat.
