“Daca esti cuminte si mananci tot din farfurie primesti ceva bun!”
Suna cunoscut?
Cum am ajuns sa premiem fiecare reusita sau sa pedepsim fiecare esec, sau suferinta cu “ceva bun”?
Acest “ceva bun” ne urmareste inca din copilarie. O moneda de schimb pentru trairile noastre.
De cate ori n-ai auzit “daca nu mananci tot din farfurie nu primesti ceva bun!” De parce restul mancarurilor nu erau bune!
“Daca nu mananci tot de farfurie iti moare norocul”…alta expresie traditional romaneasca si cu tendinta emotionala vadita.
Si farfurie era plina ochi cu mancare. Si o devoram doar cu gandul ca odata golita avea sa apara in fata noastra dulcele mult visat, acel “ceva bun”!
Am crescut cu ideea ca desertul se castiga. Premiul suprem pentru toate reusitele noastre.
Si toata lumea era fericita. Noi ca mancam “Sfantul” dulce iar parintii ca aveau niste copii ascultatori.
Anii au trecut iar in fata avem niste adulti cu acelasi comportament premiu/prdeapsa, in ambele cazuri o portie zdravana de “ceva bun”.
Vin in cabinet pacienti cu obezitate morbida, diabet, boli cardiovasculare, etc si spun: “dupa o zi crunta la birou am ajuns seara tarziu acasa si nu am rezistat la o bucata mare de prajitura”. Ce paradox…
Pana la urma o bucata de prajitura n-a omorat pe nimeni dar relatia pe care o avem cu mancarea poate duce la pierderea vietii sau a calitatii ei. Si totusi, oamenii continua sa o faca. De ce?
Pentru ca am ajuns sa traim ca sa putem manca, nu mancam ca sa ne hranim si sa urmarim calitatea vietii.
Si daca nu rupem lantul acestui comportament alimentar vom transmite si generatiilor urmatoare aceleasi rutine si evident acelasi deznodamant!
Tu ce relatie ai cu mancarea? Ti-ai pus vreodata acest intrebare?
Poate ca te gandesti sa o faci. Niciodata nu e prea tarziu sa schimbi modul in care alegi sa iti traiesti viata.
Fa-ti curaj! Cere ajutorul! Iti putem fi parteneri de drum…
Fa o schimbare la tine astfel incat sa poti fi exemplu pentru cei din jur.
Copiii au nevoie de modele, iar TU ai reusit de atatea ori in viata, tot TU poti fi modelul demn de urmat…
