Starea de sănătate a unei persoane reprezintă un puzzle complex, compus dintr-o mulţime de factori care, la prima vedere, par să nu aibă puterea de a o influenţa. Însă elemente ca mediul în care trăim şi lucrăm, evenimentele emoţionale sau obiceiurile de terapie personală contribuie în mod constant la felul în care organismul se manifestă, pe plan medical.
Pentru a înţelege, pas cu pas, cauza unei afecţiuni, e nevoie de multă răbdare şi de o analiză detaliată, care să scoată în evidenţă toate elementele care alcătuiesc portretul de sănătate al unei persoane. Iar această analiză este anamneza – un proces esenţial pe care trebuie să îl parcurgem cu medicul nostru personal şi care este indispensabil pentru a putea genera o prezumţie de diagnostic şi pentru a crea un plan de prevenţie corect şi complet.
Anamneza are rolul de a scoate în evidenţă bagajul genetic, probleme de sănătate fizică şi dezechilibrele emoţionale, precum şi istoricul medical, din copilărie şi până în prezent. Toate aceste date sunt strânse în cadrul a una-două şedinţe şi stau la baza dosarului medical personal şi a planului de prevenţie personalizat.
Anamneza are o valoare diagnostică, deoarece culegerea şi interpretarea datelor ajută terapeutul să stabilească o prezumţie de diagnostic, de la care pornesc următoarele investigaţii ce vor ajuta la stabilirea diagnosticului final. În acelaşi timp, procesul are şi o valoare emoţională, ajutând la crearea unei relaţii de încredere între pacient şi terapeut şi permiţându-i pacientului să-şi înţeleagă mult mai bine istoricul medical, prin explicaţii detaliate şi dialog deschis.
Pentru că discuţia dintre cei doi este un proces în întregime confidenţial, momentul trebuie să se desfăşoare în privat, fără prezenţa unei terţe persoane (cu excepţia cazului în care pacientul o cere). Modul de desfăşurare poate lua forma unei expuneri libere din partea pacientului sau a unui chestionar cu întrebări bine alese, din partea terapeutului.
Discuţia liberă presupune ca pacientul să relateze fără constrangeri, în ritmul şi în stilul propriu, senzaţiile şi sentimentele sale, atitudinea şi o serie de date care nu privesc numai boala sau suferinţele sale, ci si alte evenimente care au legatură cu ele. Iar chestionarul este o metoda din ce în ce mai folosită, deoarece permite, într-un timp scurt, acoperirea unei suprafeţe mari de informaţii pe care bolnavul le-ar putea ocoli sau uita într-o discuţie sau pe care, din motive emoţionale, le-ar putea evita.
Prin intermediul anamnezei, se vor obţine de la pacient informaţii ca:
- Bolile de care au suferit diverşi membri ai familiei
- Antecedentele personale fiziologice, cum ar fi vârsta la care s-a instalat ciclul menstrual (la femei) sau cea la care s-a instalat andropauza (la bărbaţi)
- Condiţiile de viaţă şi de muncă
- Starea civilă (dacă pacientul este singur, căsătorit, văduv, divorţat)
- Condiţiile de alimentaţie – dacă se identifică excese alimentare sau carenţe (cum ar fi cazul vegetarienilor)
- Utilizarea de lungă durată a anumitor medicamente (antinevralgice, contraceptive orale, antireumatice)
- Istoricul bolii cu toate simptomele asociate.
Informaţiile primite în cadrul anamnezei vor fi structurate, pentru a vedea dacă pacientul nu prezintă contraindicaţii în aplicarea terapiei, pentru stabilirea procedeului terapeutic corespunzător, pentru stabilirea compatibilităţii cu alte tratamente urmate de pacient, precum şi pentru stabilirea programărilor.
Ceea ce contează deosebit de mult este atitudinea terapeutului în toată această ecuaţie. El trebuie să manifeste multă apropiere, căldură, deschidere şi interes la tot ceea ce i se relatează. Nu trebuie să emită prejudecăţi nici să pună piedici; trebuie să analizeze şi să înţeleagă, să-l facă pe pacient să se simtă în siguranţă şi să ceară detalii despre tot ceea ce ar fi putut influenţa starea de sănătate a acestuia, inclusiv elemente care în aparenţă nu contează.
Cred cu tărie că, fără o bună înţelegere a istoricului medical al pacientului şi a modului său de viaţă, nu putem avea pretenţia de a-l trata eficient. Un diagnostic pus cu superficialitate nu îi va identifica problema corect, iar un tratament punctual poate cel mult să-i amelioreze temporar starea de sănătate.
Mulţi dintre noi ne-am confruntat de-a lungul timpului cu diagnostice de a căror validitate nu am fost convinşi, pentru că am simţit că au fost puse fără o înţelegere aprofundată contextului medical în care ne aflăm şi fără o înţelegere a tuturor factorilor care pot influenţa apariţia unei boli. Tocmai de aceea, multe afecţiuni s-au reîntors după o perioadă de timp. Doar o înţelegere de ansamblu a situaţiei, printr-o anamneză detaliată şi corectă, care să stea la baza unui dosar medical bine întocmit, poate reprezenta primul pas către rezultatele pozitive pe care ni le dorim.
