Povestea mea

Subcategorii:

Tulburarile alimentare sunt boli psihice complexe, dar tratabile care nu se rezuma doar la mancare si pot necesita interventia medicilor de specialitate si a psihologilor; acestea pot fi cauzate de mai multi factori, precum divortul parintilor, un abuz, bullying, factori genetici etc.

Cele mai cunoscute tulburari de alimentatie ar fi anorexia nervoasa, bulimia, bulimia nervoasa.

Eu am 16 ani si m-am luptat cu anorexia aproape 4 ani. A fost o lupta dusa in interiorul meu. Nu mai eram eu si atat, eram eu si anorexia si, ca orice alta tulburare de alimentatie, mi-a distrus psihicul, iar apoi corpul.

La inceput,  parea totul firesc. Eram doar o pustoaica iubitoare de dulciuri care voia sa se ”tonifieze”, ieseam la plimbari cu bicicleta, mergeam la inot si imi placea ce faceam, dar in scurt timp, singurul motiv pentru care mai faceam sport era slabitul intens.

Din momentul in care mi-am cumparat un cantar, am devenit dependenta de el. Mi se parea ca, vazand acel numar cum scade, detineam controlul suprem, iar bullyingul de la scoala si stresul de acasa pareau mai usor de suportat. Nici social-media nu a ajutat, din contra – platforme precum pinterest sau instagram, promovau anorexia si in general tulburari asemanatoare.

In scurt timp, spitalul devenise a doua mea casa din cauza faptului ca organismul imi ceda destul de des. Parintii mei erau ingroziti si pana la urma mama a decis sa ma interneze intr-o clinica de psihiatrie. Am fost diagnostica cu anorexie severa si timp de 3 saptamani mi s-au administrat sedative si faceam cate 9 perfuzii pe zi. De la externare, timp de 3 ani am urmat tratament medicamentos psihiatric, schimband periodic schemele de medicatie, iar asta mi-a facut foarte mult rau, deoarece anumiti centri din creier au fost inhibati pentru recuperarea fizica, insa psihic eu inca mai aveam mult de recuperat; fiind insa sub tratament medicamentos, m-am intors la vechile obiceiuri, de data aceasta si mai rau. Aveam episoade bulimice si, dupa o vreme, am fost diagnosticata cu bulimia nervoasa si depresie.

A urmat o perioada in care am mers la diferiti psihologi, psihiatrii, nutritionisti. Aproape toti imi spuneau ca nu voi reusi fara medicamente, iar eu, fara vreo speranta, continuam sa ma indepartez de toti si totodata de mine. Toata aceasta perioada m-a transformat dintr-un copil premiant, intr-un copil problematic fara performante scolare si mi-a distrus relatiile sociale.

In martie 2020 am intrerupt tratamentul medicamentos cu acceptul medicului psihiatru, iar in vara, chiar daca eram din nou foarte slabita fizic, incepusem sa devin mult mai constienta de lucrurile pe care le faceam si modul in care traiam si simteam ca o parte din mine cerea ajutor si voia sa traiasca. Mi-am facut curaj si i-am spus mamei despre tot ce simteam si ce inca se petrecea cu mine. Ea m-a sustinut in dorinta mea de a nu relua tratamentul medicamentos psihiatric, intre timp afland ca protocoalele medicale din Romania prevad medicamente care recupereaza doar fizic, insa procesele psihice raman in urma sau se agraveaza, asta insemnand recidivarea anorexiei. Asadar, m-am gandit sa incep recuperarea cu ajutorul unui specialist in nutritie si a unui psiholog.

Asa am ajuns la domnul doctor Florin Ioan Balanica, care a empatizat cu mine respectandu-mi ritmul si in timp m-a ajutat sa ma preocup de investitia in propria-mi persoana si sa nu mai dau importanta gandirii negative.

Intre timp am realizat ca ma simt mult mai bine atat fizic dar si psihic atunci cand consumam doar produse vegetale si avand in trecut o tentativa de tranzitie la veganism, in plus stiind cum sunt exploatate animalele pentru consum, am decis ca, in timp ce-mi fac mie un bine, sa fac si animalelor. Consider ca facandu-mi partea mea de bine, primesc acelasi lucru in schimb si degaj o energie pozitiva; drept dovada, acum si mama mea este vegana si inca cativa prieteni.

Sfaturile mele pentru oricine sunt  prizonierul unei tulburari de alimentatie,  sunt sa-si asculte mereu intuitia, sa aiba rabdare, incredere, sa nu deznadajduiasca, sa creada cu tarie in propriile puteri, sa fie ambitios si perseverent in lucrurile folositoare si sa investeasca in propria persoana pentru ca niciodata nu e prea tarziu.

Acum, dupa 7 luni de veganism, consiliere psihologica si de sedinte cu domnul doctor Balanica care, din punctul meu de vedere este un terapeut complet, sunt recuperata atat fizic, cat si mental. Ma simt implinita, fericita si impacata cu propria mea persoana.

Faptul ca am reusit sa ma recuperez este o minune si ii multumesc lui Dumnezeu!

Semnat, o fericita vegana anonima (be)hehe😊