Declarativ, vrem să slăbim. „Da, să trăiți, no questions asked, doar spuneți-mi ce să fac!” Cam așa e când ajungem în cabinetul nutriționistului. Ia tabelul și formula și baftă cât te țin curelele. Dar dacă cumva, așa, pe dinăuntru, în sub-sub-subconștient, de fapt ne e frică să slăbim?
Știm că suuună… de la nebuni. Adică te iei, te duci, dai o căruță de bani, te chinui o săptămână, o lună, trei, haaai șase. Băăăi, te-ai chinuit și ai slăbit!
Și te oprești…
Și se pun la loc… ?̲?̲?̲,̲ ?̲?̲?̲?̲,̲ ?̲?̲?̲?̲?̲,̲ ?̲?̲?̲?̲
Dar parcă nu mai e așa rău ca înainte. Parcă nu mai doare ca prima oară, nu?
Drumul înapoi spre +kg e ?????? ????????. Acolo e familiarul. Chiar dacă e cum e, măcar îl știi, vă știți, been there done that. Ați mers mână-n mână și ce să vezi, n-ai murit. Lumea nu s-a sfârșit la XX kg.
Drumul spre -kg e ăla necunoscut și cu senzații super dubioase. Nu știi dacă să ai încredere în cifrele de pe cântar, în imaginea din oglindă sau în pozele în care apari… pe la alții. E un drum plin de emoții puternice și întrebări care îți dau KO în fața frigiderului.
Dacă oricum mă îngraș la loc
Dacă o să-mi atârne diverse
Dacă n-o să mă pot bucura de nimic și-o să rămân blocată în numărat de calorii toată viața
Dacă nu o să-mi placă de mine nici așa
Dacă cumva pierderea kilogramelor se simte la început ca un high și apoi tot mai mult ca o pierdereOare asta ne blochează și ne aduce înapoi?
Oare asta ne blochează și ne aduce înapoi?#gânduri de pe drumul de la VREAU la POT… nebune și normale în același timp, ne-a lămurit Dr. Florin Ioan Balanica. Pentru că în realitate ce urmărim fiecare dintre noi nu e slăbitul, ci consecința slăbitului.
Să fiu IUBIT(Ă)! ?͢?͢?͢?͢?͢ ?͢?͢?͢?͢?͢ ?͢?͢?͢?͢?͢?͢?͢?͢ Tu cei ai adăuga?
